NAȘA - BACIO LADY #2

Unele cliente cumpără un produs. Altele rămân în poveste.

BACIO LADY #2 este, astăzi, Simona - nașa mea de cununie, nașa lui Iris, una dintre persoanele în care am cea mai mare încredere și unul dintre oamenii care îmi pot spune adevărul fără niciun ocol. Dar, înainte de toate acestea, a fost clienta mea.

Ne-am cunoscut printr-o pereche de cizme, într-o perioadă în care BACIO era încă la început, social media nu arăta deloc ca astăzi, iar eu eram, cum spune ea, „un copil blonduț care voia SĂ FACĂ lucruri”.

Dintr-un mail foarte explicit despre o pereche de cizme pentru „celebra gambă super slim” s-a ajuns la o cafea. Din cafea, la prietenie. Din prietenie, la familie.

Și undeva, între toate aceste etape, ea a rămas mereu și clienta BACIO. Una dintre cele mai sincere. Cea care mi-a spus când ceva îi place, dar mai ales când nu îi place. Cea care m-a împins să nu cobor standardele, să nu încerc să fac produse „pentru toată lumea”, să aleg clar cui mă adresez și să am curajul să construiesc un brand nișat, cu identitate, calitate și creație adevărată.

Tocmai de aceea am ales-o pentru BACIO LADY #2.

Pentru că povestea noastră spune foarte bine ceva ce s-a întâmplat de multe ori în acești 15 ani: BACIO nu mi-a adus doar cliente. Mi-a adus oameni.

Iar uneori, o comandă online poate fi începutul unei relații care ajunge mult mai departe decât ai fi putut vreodată să planifici.

Interviul care urmează este exact așa cum este și ea: sincer, direct, elegant, cu umor și fără răspunsuri „corecte” doar pentru că urmează să fie publicate. Am vorbit despre BACIO de atunci și de acum, despre creație și curaj, despre calitate, luxury și alegerile pe care un brand trebuie să aibă puterea să le facă. Dar și despre femei, stil, prietenie și despre drumul neașteptat de la o pereche de cizme comandată online la o relație care durează de atâția ani.

Unele răspunsuri m-au făcut să zâmbesc. Altele mi-au amintit lucruri pe care poate le uitasem. Iar câteva spun despre BACIO, probabil, mai bine decât aș fi putut să o fac eu.

Acesta este Simona - BACIO LADY #002, prin propriile ei cuvinte.

Îți amintești cum ne-am cunoscut și cum a început, de fapt, povestea ta cu BACIO?

Bineînțeles că-mi amintesc! A început de la o pereche de cizme. Comandate parcă de pe okazii, ți-am scris un mail foarte explicit. Le văd și acum, un bej light, elegante dar nu foarte, mi le-ai făcut perfect, ani de zile le-am purtat pe celebra mea gambă super slim, spaima oricărui meseriaș.....Ce vremuri....nu exista atât de mult social media, nu era Facebook, nu era Whatsapp, eu eram tânără cum ar veni, iar tu....tu un copil blonduț care voia SĂ FACĂ lucruri. Am prevăzut că le vei face, de fapt am avut convingerea că vei face ceea ce faci astăzi foarte bine.

De la o comandă online am ajuns la prima cafea, apoi foarte repede la o prietenie adevărată. Ce ai simțit atunci că avem în comun?

Determinarea. Acesta a fost punctul comun. Dorința de a face lucruri frumoase, cu capul tău și prin forțe proprii. Nu am ascuns niciodată că sunt un mare admirator a oamenilor care își doresc un ceva. Chiar dacă ar putea fi catalogat drept vis acel ceva....dar dacă nu visăm, oare se întâmplă? L-am primi, poate, cadou dar satisfacția ar mai fi aceeași? Da, răspuns final: determinarea. Clar!

A, mai cred ceva: cei care nu-si doresc, nu merită să li se întâmple. 

Ești avocat, ai o carieră construită într-un domeniu foarte riguros, dar în același timp iubești moda, frumosul și brandurile. Ce spune stilul tău despre tine și cât de importantă este pentru tine felul în care alegi lucrurile pe care le porți?

Ohhhh.....Nu știu dacă este neapărat un stil. Încă lucrez la asta. Am spus întotdeauna că acest contact al meu cu zona zisă de fashion este o chestiune de bun simț. În situația în care ai un.... să-i spunem confort financiar și nu te preocupă deloc cum arăți, porți pur și simplu un costum, o uniformă, ești doar corect îmbrăcată. Trebuie să-ți și placă, așa, un pic iar dacă nu-ți place, trebuie educat. Mie îmi place să caut în dressing o eșarfă, o curea, o poșetă, să scot uniforma din anonimat și să-mi arăt mie, în primul rând că m-am gândit la cum ies din casă. Poșetele, au, poșetele....Pantofii? Au, pantofii....Slăbiciuni cunoscute, declarate, susținute temeinic. Cred cu tărie că un accesoriu te scoate din anonimat, dă clasă unei ținute și arată preocuparea de a te prezenta nu decent, ci frumos. Asta este valabil oriunde, nu doar către sălile de judecată sau birou, în cazul meu.

Brandurile, aici este discutabil. Un brand în opinia mea înseamnă o garanție. Pe care mă aștept să o primesc de fiecare dată. Numele brandului, aici este o chestiune ce ține strict de gust și uneori de disponibilitate financiară. Există branduri ultra cunoscute unde eu nu am lăsat un euro în viața mea și nici nu am de gând. Nu că nu mi le-am permis, mulțumesc lui Dumnezeu, pur și simplu sunt prea expuse, prea la îndemână, din punctul meu de vedere nu mai au haz. Dacă eu și jumătate din cucoanele aflate la un party avem poșeta aceea, identică, însemnă că am cumpărat-o pe post de etichetă și nu de plăcere. Este greu de crezut că tuturor ne-a plăcut musai acel produs, noi fiind, altfel, foarte diferite. Deci nu, mulțumesc, partea de creație rămâne în preferințele mele permanent.

Pe scurt, aleg întotdeauna lucruri de bună calitate, care-mi spun ceva, fără a încerca permanent să arăt că și eu mi-am permis produsul X. Cred că am altele de arătat.

 Care este lucrul pe care îl apreciezi cel mai mult la o femeie și care este calitatea care crezi că te definește cel mai bine pe tine?

Nu cred că există o calitate anume, singulară, determinată, care să mă convingă a aprecia o femeie. Eu privesc un tot. Un pachet, așa cum a venit pe lume, căci există calități native, plus ceea ce femeia a educat. Pot să spun că îmi plac femeile care au o treabă. Care sunt real preocupate de viața lor, de carieră, de familie, de prieteni, de ceea ce trebuie să fie o femeie. Peste acestea, apreciez femeile îngrijite dar care nu fac un caz din asta, pe scurt, apreciez foarte mult eleganța la o femeie, cu tot ce înseamnă ea. Stil, atitudine, performanță, preocupare.

Calitatea care mă definește cel mai bine pe mine? Buna credință! Lipsa răutăților și capacitatea de a mă bucura de tot ce am primit, pentru că am primit multe. E drept, nu gratis dar le-am primit. Putea fi și altfel, sunt foarte conștientă de asta.

Ai fost întotdeauna foarte sinceră cu mine în privința BACIO. Produse, imagine, prețuri, decizii. De unde vine sinceritatea asta și care crezi că a fost unul dintre cele mai importante sfaturi pe care mi le-ai dat?

Uneori cred că am fost chiar sinceră în mod abrupt. Sinceritatea a venit din experiența anterioară avocaturii, din zona de business pentru că, după atâția ani, vreo 20 de când am părăsit acea zonă, nu uit ceea ce am învățat. Și-am avut imensul noroc să învăț de la mari, mari profesioniști care nu emiteau stereotipii și expresii pe care astăzi le întâlnim ca un bâzâit enervant, la tot pasul. Cred că oamenii foarte tineri care vor să dezvolte o afacere trebuie să fie încurajați în primul rând către creativitate. Să fie altfel decât ceea ce oferă piața la orice pas. Și curajoși, să aibă încredere în talentul lor și în ziua în care acesta va fi realmente recunoscut, inclusiv cu terminația euro/lei/dolari.

Sfatul cel mai important cred că a fost cu privire la segmentul căruia i te adresezi. Care, în opinia mea trebuie stabilit clar. Nu cucerim piața. Care piață, hai să stabilim clar. Vrei să vinzi la grămadă, poșete de 300 Ron? Și pantofi de 200 Ron? Foarte bine, dar accepți că niciodată nu vei vinde calitate! Vei copia pe ici, pe colo, vei face rabat la accesorii la care eu mă uit prima dată la un produs, vei pune fermoare și capse din celebra țară din orient, vei face volum. Nu vrei așa? După cum te cunosc, bănuiam că nu. Lasă-ți mintea să zburde, desenează, nu asculta meseriașii la vai, nu se poate că e prea complicat, fă ceva nișat, de cât mai bună calitate. Garantez că un cumpărător serios știe că niciodată o poșetă de calitate nu se va putea crea și produce în serie scurtă cu 2-300 de lei, nu-ți fie frică, tu trebuie să ai cumpărătorii tăi, iar brandul, desigur, să constituie o garanție a calității pe care o oferi. Cred că acesta a fost cel mai important dintre sfaturile mele, ai curaj, fă ceea ce știi tu să faci cel mai bine.  

 Ai văzut BACIO în foarte multe etape. Care este cea mai mare schimbare pe care o vezi între brandul de atunci și BACIO de astăzi?

Curajul creatorului și încrederea într-un tip de clientelă care realmente caută altceva. Cum ar fi, CRISTINABACIO.

Iubești și porți branduri internaționale mari și cunoști foarte bine zona de luxury. Din perspectiva ta de client, cum vezi BACIO astăzi și ce crezi că îl diferențiază?

Cred că brandurile mari, nu au ajuns mari din inerție. Școala lor, calea pe care bătut-o, trebuie avută în vedere. De asemenea, greșelile pe care le-au făcut în anumite momente, predând uneori tot unui creator nepotrivit care a debusolat clientela, pe alocuri a alungat-o, redescoperind apa caldă iar și iar.

BACIO trebuie să țină linia și să respecte clientela, să o lase să regăsească într-un nou produs sau într-o nouă linie stilul cu care a cucerit-o. Cred că asta a făcut bine brandul BACIO până acum. Să o țină tot așa!

Există un produs sau un moment în care ai simțit că BACIO a trecut într-o etapă complet nouă?

Mai puțin un produs, deși la unele am mare slăbiciune și mai mult un moment. L-am descris mai sus. A fost vorba de încrederea cu care ai abordat partea de creație de la un moment dat......

Din clientă ai devenit prietena mea, confidenta mea, nașa mea de cununie și apoi nașa lui Iris. Ce înseamnă pentru tine rolul acesta de mamă spirituală și cum ai descrie relația noastră după toți anii aceștia?

Sigur trebuie să răspund aici la asta? Sigur, sigur? Nu vrei mai bine să bem o cafea, să ieșim la masă? Că-i mult......

Nu, serios, asta e o întrebare pe bune? Vrei să o publici???

Pe scurt: că sunt nașa ta de cununie era stabilit demult, înainte chiar să apară soțul ( tu ai întrebat, n-am ce să-ți fac, eu am răspuns onest la toate întrebările, o fac și aici)!

Noroc că soțul ne-a plăcut și l-am plăcut și noi mult, altfel, nu știu ce ne făceam....

Abia când am devenit nașa singurului tău copil a fost absolut fantastic, frumos, emoționant, a fost CEVA. Cu privire la Iris, căreia mi-ai permis să-i aleg împreună cu tine numele, aici, draga mea, e altă poveste. Aici se dă toată lumea la o parte, inclusiv tu, îmi pare rău să te informez că de mai bine de doi ani ești fina mea, MAMA LUI IRIS. Faptul că tu ai decis fără să știu, ca ea să-mi poarte și numele de botez, cu prescurtarea adorabilă Mika, a fost o reală bucurie și cumva împlinire, o confirmare că noi am fost acolo cu tot sufletul și am așteptat-o cu brațele larg deschise. 

Așadar, relația noastră a trecut prin toate etapele firești, cred că se bazează pe încredere și pe o sinceritate pe care nu multe femei ar putea s-o ducă ani după ani, cu toate bunele și relele care ni s-au întâmplat. Secretul a constat în a spune deschis de fiecare dată ceea ce credem, nu ceea ce trebuie spus. Pentru că amândouă suntem fetițe mari, asumate, nu-i așa?

Ce le-ai spune femeilor care vor citi povestea ta?

Povestea nu este a mea, este doar a ta. Mai exact este povestea Cristina Bacio construită piatră cu piatră de fina mea, Cristina, mama lui Iris. Eu doar am spus cum am perceput-o. 

Îți mulțumesc că ai fost aici de la început, întâi clientă și apoi om atât de important în viața mea. Pentru sinceritate, pentru încredere și pentru toți anii în care ai rămas aproape de mine și de BACIO!